CARNETUL UNUI INDRAGOSTIT – DOUA IUBIRI de RONI CACIULARU

Doua actrite evreice, prin fericite intamplari pentru mine, mi s-au infatisat, retrospectiv, pe retina inimii si a gandului, intr-o bogata euforie estetica. Este vorba despre  marea doamna a teatrului Habima, Lia Kenig,  regina a artei teatrale de oriunde, vorbitoare si de limba romana, precum si de un alt  monstru sacru, de data asta –  al scenei si ecranului romanesti, Maia Morgenstern, deja un nume in lumea mare, cu toata modestia ce si-o asuma aratand ca este un artist in devenire (nimeni nu-i decat “in devenire”, dar, mai ales, marii artisti!). Despre ambele actrite au curs pe pagini imaculate rauri de cerneala. Atunci de ce ma mai aflu si eu in treaba?! Simplu. Pentru ca le iubesc. Si cand iubesc, nu pot sa nu vorbesc. Sa ma asculte insa numai cine vrea…

UN TRUBADUR AL SPAŢIULUI VIRTUAL – George Roca de Roni Caciularu, Postafata la Cartea „De vorba Cu stelele”

UN TRUBADUR AL SPAŢIULUI VIRTUAL

George Roca, redactorul şef al publicaţiei americane „Romanian Vip”

George ROCA, De vorbă cu stelele (interviuri)

L-am cunoscut pe o stradă din internet. Acolo, într-o casă de la o anume intersecţie, să zicem a timpului cu gândul, el face o revistă, o revistă bună şi interesantă, pe care o răspândeşte în lumea de pretutindeni… „Romanian VIP”. Aşa se numeşte revista la care mă refer şi la care colaborez de un timp destul de însemnat. Ea apare în Statele Unite şi este realizată de George Roca tocmai de la Sydney, din Australia, el fiind şi un virtuos al însufleţirii computerului.

M-a impresionat acest om prin ştiinţa sa de a-şi respecta colaboratorii, prin francheţea sa şi deschiderea intelectuală de care dă dovadă. Dar nu numai atât! Pe lângă faptul că poetul George Roca este un sclav şi un trubadur al spaţiului virtual de pe internet, el este un umanist, în sensul cel mai frumos şi imediat al cuvântului – adică un om de omenie, pentru omenie, pentru înţelegere şi apropiere între oameni, indiferent de pe ce punct al pământului ar fi ei, fie el România (în primul rând!), fie Australia – pentru că acolo trăieşte domnia sa acum, cu familia, fie din Israel, Canada, Statele Unite, unde îşi găzduieşte „romvipul”, sau aiurea.

Peste tot are prieteni. Prietenia e un lucru sfânt pentru GR (cum obişnuieşte să se semneze în grabă!); e un lucru greu de înfiripat, dar, zice el, mult mai greu de menţinut. GR crede că numai astfel oamenii pot simţi cu adevărat că sunt oameni: atunci când au prieteni şi ştiu să şi-i menţină şi să se facă acceptaţi ca prieteni. Cred că are dreptate. După cum cred că are dreptate, şi atunci când spune într-o poezie: „Încercăm cu toţii să supravieţuim/ În secolul acesta al turbulenţei/ creându-ne în imaginaţie/ mici insule/ unde evadăm atunci/ când nu mai putem face faţă/ uraganelor şi cutremurelor/ care ne înconjoară”…

Este poet şi ziarist. A scris, a editat, şi figurează în conducerea mai multor reviste şi ziare. Iar toate aceste publicaţii care sunt la activul său, la un loc, ajung la cca. 20. Este o carte de vizită concludentă, mai ales că, întotdeauna, GR a militat pentru aceleaşi idealuri democratice, de dragoste faţă de oameni, de normalitate şi înţelegere, de frumos şi curăţenie sufletească.

Stă în Australia, dar nostalgia, dorul rezonează profund şi aparte pentru Ardealul copilăriei sale, pentru România, pentru oamenii cu care se întâlneşte în aceeaşi limbă românească. Este loial, totodată, şi ţării în care trăieşte de vreo treizeci de ani. Se consideră şi e considerat australian, s-a asimilat şi-şi trăieşte cu demnitate dualitatea, contopindu-se în pluralitate pe fiorul „venşic tânăr şi ferice” al spaţiului carpato-dunărean.

„Eu – îmi spunea domnul Roca – trimit articolele pe care le editez pentru revistă şi altor publicaţii prietene. Să le vadă, să se bucure, să le citească şi să le publice dacă vor! Şi uite aşa se creează legături sănătoase între «românii» de pe mapamond. Şi astfel ne cunoaştem mai bine, ne apreciem şi ne împrietenim chiar… De obicei trimit materialele la peste 150 de adrese: conducători de redacţii, editori, jurnalişti, scriitori, prieteni. Aceştia sunt răspândiţi în întreaga lume. Din Nigeria până în Noua Zeelandă, şi din Israel până în Canada”.

Am încă atât de multe de spus despre acest om care, recunosc, „mi s-a lipit de suflet, ca marca de scrisoare”! Căci, cred eu, merită să-l cunoaştem. E un om adevărat. E un om cum aş vrea să fie mai mulţi decât sunt!

Roni Căciularu

Scriitor şi jurnalist

Israel