O VOADOR de ELENA ABRUDAN

Literatura nord-americana şi cea vest-europeana au fost influenţate de realismul magic latino-american sau, cel puţin, s-au incadrat printr-o anumita parte a prozei unei poetici care impunea pastrarea in opere a unor structuri mitice chiar daca, de multe ori, semnificaţia lor era contrara sensului iniţial. Proza contemporana, care evolua in sensul cristalizarii poeticii postmodernismului, a construit un model al lumii copiat, parca, dupa modelul lumii infernale a Evului Mediu. Aceasta pastreaza structura lumii normale, obişnuite, dar semnificaţia ei mitologica, chiar daca este deformata, permite existenţa unei versiuni a veşniciei chiar in mijlocul acestei lumi. Prin urmare, demonstraţia mea va urmari tocmai masura in care s-au pastrat vechile semnificaţii mitologice sau acestea au fost inlocuite de altele, corespunzatoare infaţişarii moderne a lumii şi atitudinii omului faţa de ea. Din aceasta perspectiva, putem spune ca dimensiunea spaţio-temporala a lumii permite in continuare existenţa unui spaţiu deosebit, bine delimitat de lumea obişnuita, dar el nu este intotdeauna paradisiac, ci poate fi apocaliptic, uneori artificial creat şi avand o influenţa nefasta asupra omului. De asemenea, de cele mai multe ori, periplul iniţiatic al eroilor nu-şi indeplineşte funcţia de a favoriza trecerea intr-o condiţie superioara. Dimpotriva, eroii nu mai sunt capabili sa lupte pentru a schimba lumea sau propriul statut. Schimbarea, daca exista, nu este de natura ontologica, ci se sublimeaza, intr-o creaţie literara. De cele mai multe ori lumea se sfarşeşte şi incepe din nou, odata cu opera.

Continuă lectura

Anunțuri