Revista Niram Art si Spatiul Niram premiate in Portugalia

Miercuri, 30 iunie, in cadrul Galei Anuale organizata de Miscarea de Arta Contemporana din Portugalia, a avut loc, la Lisabona, decernarea Premiilor MAC 2010, aflate la cea de a XVI-a Editie.

Această prezentare necesită JavaScript.

Miscarea de Arta Contemporana a acordat Premiul pentru Cultura Spatiului Niram din Madrid, infiintat de artistul plastic roman Romeo Niram. Directorul MAC, criticul de arta Álvaro Lobato de Faria, a declarat: “Espacio Niram este un fenomen unic in Peninsula Iberica, nu numai in Spania. Acordam acest trofeu unui Spatiu inedit, cu adevarat multicultural, pentru eforturile uriase depuse pentru promovarea valorilor artistice din Europa. Este o mare onoare si o mare bucurie sa regasim printre artistii si evenimentele desfasurate in Espacio Niram, in inima Madridului, arta portugheza. Fie prin expozitii, cafenele literare, dezbateri, cultura portugheza a fost mereu prezenta la Madrid si acest lucru trebuie incurajat. Sper ca in viitorul apropiat cele doua tari sa devina mai aproape cultural si artistic si recunoastem astazi contributia adusa de Espacio Niram pentru promovarea artei portugheze in Spania.” Aflat la Lisabona, Romeo Niram a declarat: “Portugalia este tara unde am inceput sa ma prezint publicului si unde am locuit mai multi ani. Faptul ca astazi la, Madrid, continuam sa prezentam arta portugheza este o urmare fireasca a afinitatii care s-a nascut in urma cu multi ani si care nu poate fi uitata. Portugalia a dat scriitori si artisti de nivel mondial si este o onoare pentru noi sa ii putem prezenta publicului din Espacio Niram”.

Printre revistele si televiziunile portugheze premiate, s-a numarat si revista spaniola Madrid en Marco, infiintata de scriitorul Héctor Martínez Sanz care a subliniat: “Portugalia este tara cea mai aproape de noi si, poate de aceea, cea mai necunoscuta. Cred ca este datoria noastra comuna, atat a spaniolilor cat si a portughezilor sa ne putem apropia si cultural, nu numai geografic, intr-un adevarat spirit comun, iberic. Revista Madrid en Maco este un spatiu deschis tuturor artistilor si scriitorilor, publicand in special despre arta si literatura spaniola, portugheza  si romaneasca”.

Premiul pentru Critica dedicat lui Mircea Eliade


Premiul Special Critica a revenit jurnalistului roman Fabianni Belemuski, directorul revistei Niram Art. Licentiat in Stiintele Comunicarii la prestigioasa Universitate Complutense din Madrid, Fabianni Belemuski, autorul a numeroase studii, articole, eseuri, si-a facut recent debutul literar. Cartea de debut  “Jurnalul Capitanului Nwo Sékke si alte povestiri” reuneste o serie de nuvele si a fost lansata la Centrul Cultural Militar din Madrid. Belemuski este initiatorul a numeroase proiecte studentesti de arta si literatura si fondatorul revistei “Caiete Literare din Madrid”. “Am cunoscut Portugalia mai intai din “Jurnalul Portughez” al lui Mircea Eliade si de abia acum am ajuns sa o vizitez, mergand pe urmele lui Eliade, la Cascais, la Lisabona… Dedic acest premiu primit de la Miscarea de Arta Contemporana lui Mircea Eliade, cel care mi-a trezit interesul pentru aceasta tara” a declarat Fabianni Belemuski.

Marele Premiu pentru Jurnalism a revenit Agentiei de Relatii Publice din domeniul cultural si artistic  Defeses Fine Arts din Madrid, pentru inovatie in comunicare. Alvaro Lobato de Faria, directorul MAC a declarat: “Defeses Fine Arts este foarte greu de catalogat deoarece a inventat un limbaj singular. Am putea vorbi despre promovarea in mass-media, despre sprijinirea tinerilor artisti, despre articolele de critica de arta si traducerile in mai multe limbi, despre organizarea de evenimente culturale, creare de situri web si filme de promovare  si tot nu am putea cuprinde tot ce realizeaza aceasta agentie. Depasind cu mult ceea ce intelegem prin PR, Defeses Fine Arts a stabilit clar un singur lucru: nu exista limite in afara de cele impuse de imaginatia directoarei, jurnalista Eva Defeses, cand este vorba de  promovarea valorilor culturale si artistice.”

Joao Paulo Sacadura, cunoscut om de televiziune din Portugalia si realizatorul emisiunii de arta “Cartaz das artes” a felicitat in mod special agentia Defeses Fine Arts: “lucrand in televiziune stiu cat de greu este sa realizezi ceva in domeniul cultural. Agentia Defeses Fine Arts reuseste sa duca la capat o serie de lucrari si proiecte care cer foarta multa munca si sa ofere mereu, in mai multe limbi, cele mai noi informatii culturale si stiri video.”

In cadrul Festivitatii, au fost premiati numerosi artisti, jurnalisti, promotori culturali, critici de arta, oameni de televiziune din Portugalia.

http://www.defesesfinearts.com

Anunțuri

Interviu cu Álvaro Lobato de Faria, Directorul Mişcării de Artă Contemporană din Lisabona

Mişcarea de Artă Contemporană din Portugalia a decernat Trofeul MAC 2007 – Presă pentru excelenţă în Artă şi jurnalism cultural pictorului român Romeo Niram, fondatorul revistei de arte plastice Niram Art.


Acest eveniment oferă recunoaştere artei şi culturii româneşti în Portugalia. Anul acesta au fost organizate o serie de manifestări culturale dedicate lui Constantin Brâncuşi de către Romeo Niram în colaborare cu MAC. Sunt deja prevăzute astfel de evenimente, dedicate culturii româneşti în mai multe oraşe din Portugalia, anunţându-se un adevărat tur de forţă. Ofensiva culturală românească în Portugalia iniţiată de Romeo Niram se bucură de sprijinul celor mai importante instituţii culturale portugheze, şi a trezit interesul televiziunilor portugheze şi a mass-mediei locale.


De asemenea, la expoziţia colectivă care marchează 13 ani de existenţă a Mişcării de Artă Contemporană din Portugalia participă şi românul Romeo Niram, fiind pentru prima dată când MAC promovează un artist român. Romeo Niram este singurul pictor străin invitat la expoziţia colectivă, alcătuită din artişti portughezi consacraţi, şi cel mai tânăr participant.

Ziarist: În primul rând aş dori să vă spun că îmi pare foarte bine să vă cunosc, deoarece am înţeles că sunteţi um mare admirator al sculptorului Constantin Brâncuşi. Cum s-a ajuns la formarea acestui triunghi Brâncuşi – Niram – Faria în Portugalia şi la organizarea până acum a mai multor evenimente de omagiere a lui Brâncuşi în Portugalia?

Álvaro Lobato de Faria: Mai întâi doresc sa vă spun că nutresc o mare admiraţie pentru România şi pentru românii pe care am ajuns să-i cunosc în Lisabona. Cred ca sunteţi un popor care respectă arta şi cultura în general într-o formă în care noi portughezii nu ştim să o facem. Eu am cunoscut pictura lui Romeo Niram şi m-a impresionat forţa şi sinceritatea pe care o degajă şi din ce în ce mai mult admir poporul român, artiştii români şi importanţa pe care ştiţi să o daţi artei.
Îl cunosc pe Romeo Niram de 2 ani şi amândoi împărţim aceeaşi pasiune pentru sculptura lui Brâncuşi. Brâncuşi era o referinţă importantă pentru mine, cele mai multe din discuţiile mele cu diverşi artişti plastici se sfârşeau invariabil prin menţionarea numelui lui Brâncuşi. Astfel, mi-am dat seama că nu era aproape deloc cunoscut iubitorilor de artă portughezi. Mişcarea de Artă Contemporană din Portugalia a organizat de-a lungul anilor multe evenimente de omagiere a celor mai importanţi artişti portughezi dar şi străini. Cum anul acesta se împlinesc 50 de ani de la moartea lui Brâncuşi, pictorul Romeo Niram s-a gândit la organizarea unei astfel de manifestări şi am fost încântat să particip la acest eveniment prin organizarea şi susţinerea unei conferinţe despre viata si opera lui Brâncuşi. Am susţinut multe conferinţe până acum, însă a vorbi despre Brâncuşi a fost o mare onoare.
Evenimentul a fost găzduit de Biblioteca Orlando Ribeiro din Lisabona şi după conferinţă a avut loc proiectţia filmului Brâncuşi de Cornel Mihalache, care este un film documentar extraordinar; îl felicit din inimă pe regizor, voi românii sunteţi extraordinari şi în cinematografie.

Ziarist: Cum este văzut Brâncuşi în Portugalia, de către criticii de artă şi galerişti?A fost uşor să găsiţi materiale pentru alcătuirea conferinţei?

Álvaro Lobato de Faria: Vă spun cu toată sinceritatea că nu am găsit aproape nici un fel de material, sau foarte puţin, în limba portugheză. Am întrebat sculptorii pe care îi cunosc însă nu îl cunoşteau, sau spuneau că ştiu câte ceva despre el pentru că li se făcea ruşine de neştiinţa lor. Am fost să mă documentez la Biblioteca Fundaţiei Gulbenkian, cea mai importantă pe tema artelor plastice din Portugalia, am vorbit cu directorul general, însă nu am reuşit să găsesc nimic despre Brâncuşi în limba portugheză. Am încercat la cele mai importante instituţii culturale din Portugalia însă fără nici un rezultat. Astfel, am recurs la internet şi am avut parte de ajutorul pictoriţei Maria Joao Franco, care s-a implicat în această cercetare. Cred că seara dedicată lui Brâncuşi a fost un succes, şi deşi am pronunţat numele lui Brâncuşi greşit, ca în portugheză, nimeni nu m-a corectat, am aflat dupa conferinţă pronunţia corectă.
Ii mulţumesc lui Romeo Niram pentru această iniţiativă culturală şi La conferinţă am întălnit mai mulţi români care mi-au arătat multe reviste si ziare culturale româneşti, şi am simţit multă invidie, deorece în Portugalia situaţia este foarte diferită. Nu există critici de artă, reviste, nimeni nu face nimic pentru cultură. Nu vorbesc doar despre artele plastice ci despre orice formă de cultură, este o situaţie generală, fie ca e vorba de filme, de teatru, de literatură.
Şi această lipsă de interes se vede în licee, în facultăţi. Sunt invitat de multe ori să ţin conferinţe în diverse instituţii de învăţământ de pe tot cuprinsul Portugaliei şi aproape că nu există audienţă. Puţinele persoane prezente sunt însă mai ocupate cu mâzgălitul papuşelelor pe hârtie.

Ziarist: Dle. Profesor, conferinţa despre Brâncuşi şi expoziţia lui Romeo Niram la MAC poate fi începutul unui nou dialog cultural, mai strâns , între România şi Portugalia. V-aţi gândit la asta când aţi acceptat invitaţia de a ţine conferinţa?

Álvaro Lobato de Faria: Cred că există un dialog deschis, sănătos între cele două ţări. Eu am o mare admiraţie pentru România, sunteţi un popor extrem de inteligent iar românii pe care îi cunosc eu sunt foarte persistenţi şi reuşesc mereu în ceea ce îşi propun. Portughezilor le lipsesc motivaţia, energia, iar voi, care aţi trecut prin momente politice şi sociale atât de grele, nu v-ati coborât braţele, ci dimpotrivă, v-aţi ridicat, v-aţi mobilizat şi acest lucru este esenţial. Sunt înconjurat de oameni doborâţi, cu moralul scăzut, trişti, aşa că trebuie să-mi reîmprospătez forţele cu ajutorul românilor pe care îi cunosc.
Din punct de vedere cultural, Portugalia este o ţară fără vocaţie pentru artă. Nimeni nu ştie nimic despre Brâncuşi aici. Am vorbit cu atâţia artişti, sculptori şi nici nu au auzit de el. De aceea, doresc să fac cunoscut numele lui Brâncuşi aici, am trimis conferinţa la ziare, televiziuni, reviste, am publicat-o pe internet. Voi vorbi despre Brâncuşi în toate ţările lusofone şi deja am fost invitat de şapte Primării ale principalelor oraşe din Portugalia pentru a ţine conferinţa. Aşa că sunt convins că şi în Portugalia, lumea va afla despre Brâncuşi şi despre arta românească.

Ziarist: Revista Niram Art a primit de curând premiul MAC – Presă pentru excelenţă în jurnalism cultural şi artă. Ce sunt aceste premii MAC şi de ce aţi ales să oferiţi acest premiu lui Romeo Niram pentru fondarea revistei?

Álvaro Lobato de Faria : Noi oferim în fiecare an premiile MAC de Excelenţă în Artă, pe mai multe categorii, pentru artiştii care s-au evidenţiat cel mai mult în cursul anului trecut, MAC Pictură, MAC Sculptură, MAC Revelaţie, MAC Carieră şi pentru ziarele, revistele, emisiunile care promovează şi sprijină artele frumoase în Portugalia şi care din păcate sunt atât de puţine. Aceste premii oferite mass-mediei au obiectivul de a reînsufleţi jurnalismul cultural în Portugalia. Se pare că a fost o idee bună deoarece ziariştii au început un fel de competiţie între ei pentru a câştiga premiul. Nu există nici un alt premiu care să răsplătească jurnalismul cultural în Portugalia, jurnaliştii care lucrează în domeniul cultural sunt foarte puţini, deoarece nu există interes în ştirile culturale. Există tot felul de premii pentru programele, revistele de actualităţi, despre ce se întîmplă acolo sau acolo, despre băieţelul care s-a pierdut, însă nu se face absolut nimic pentru promovarea culturii.
Anul acesta la categoria Televiziune, câştigătoarea a fost emisiunea Cartaz das Artes a televiziunii TVI, iar la presa scrisa revista Niram Art. Consider că este un premiu mai mult decăt meritat, fiind vorba despre o premieră în lumea presei culturale, o revistă de artă în 4 limbi. Ne bucurăm şi ne mândrim că portugheza este una dintre ele. Este o inovaţie cel puţin în Portugalia, dar din câte ştiu nu mai există o astfel de publicaţie la nivel mondial.
Revista a devenit deja o referinţă în lumea publicaţiilor de artă, este cunoscută în multe ţări, s-a vorbit despre ea şi la televiziunea portugheză şi doresc să îl felicit pe Romeo Niram pentru această iniţiativă şi pe Dna. Redactor Eva Defeses, pe care am avut plăcerea să o cunosc la Lisabona şi pe care o consider o ziaristă extrem de bună. Este minunat să vezi o echipă de tineri atât de entuziasmaţi şi de capabili să pună pe picioare un astfel de proiect.

Ziarist: Romeo Niram este prezent la expoziţia colectivă care marchează 13 ani de existenţă a Mişcarii de Artă Contemporană. Ce ne puteţi spune despre acest lucru?

Álvaro Lobato de Faria: Îl cunosc pe Romeo Niram de mai mult timp şi era mereu ocupat cu tot felul de expoziţii şi evenimente în mai multe ţări, aşa că ultima oară când l-am văzut, la conferinţa Brâncuşi, am profitat de prilej pentru a-l invita să participe la expoziţia colectivă a MAC ce va putea fi văzută din iulie până în septembrie la cele două sedii ale Mişcării de Artă Contemporană din Lisabona. Am văzut primele sale lucrări inspirate din sculptura lui Brâncuşi şi mi-au plăcut foarte mult, cred că pictura lui Niram elogiază România şi în acelaşi timp vorbeşte despre cultura şi arta de înaltă ţinută existente în România. Este o mare onoare pentru mine şi pentru ceilalţi artişti prezenţi (peste 30) că a acceptat invitaţia noastră.

Este cel mai tânăr artist care expune în această colectivă ce este formată din pictori consacraţi, mulţi dintre ei adevăraţi monştri-sacri ai picturii contemporane din Portugalia, şi singurul străin. Este prima oară când Mişcarea de Artă Contemporană din Portugalia expune un pictor român şi de aceea am ţinut, în deschiderea festivităţilor, un discurs de omagiere a României, cu o prezentare a României, a artei româneşti.

Ziarist: Veţi accepta propunerea Institutului Cultural Român din Lisabona de a ţine o conferinţă despre Brâncuşi în deschiderea expoziţiei individuale de pictură a lui Romeo Niram, având în vedere că picturile ce vor fi expuse în premieră la ICR sunt inspirate de sculptura brâncuşiană, Niram reuşind o transpunere interesantă pe pânză a sculpturilor şi o legătură între pictură şi sculptură. Printre invitaţi se va afla, din câte am înţeles, şi Directorul Institutului Cultural Român din Madrid, Dl. Horia Barna. Va fi din nou o seară plină, dedicată artei româneşti.

Álvaro Lobato de Faria: Nu cunosc amănunte despre această propunere dar este posibil, eu doresc să colaborez la nivel cultural cu România mai ales când este vorba despre Brâncuşi, pe care îl admir atât de mult. Nu am văzut toate picturile lui Niram din acest ciclu, va fi o surpriză şi pentru mine. Am scris deja un articol despre pictura sa, îl consider un pictor matur, cu o personalitate puternic expresivă. Picturile sale îi confirmă talentul, accentuat de tehnica extrem de perfecţionată şi de stilul propriu, care lasă să se descopere o viziune originală despre oameni, lucruri, zămislind cu sensibilitate şi imaginaţie forme capabile să vorbească singure şi să-şi trăiască propria viaţa. Aşa că sunt foarte entuziasmat de aceasta propunere din partea ICR-ului de la Lisabona, însă nu vă pot da mai multe amănunte.

Ziarist: Dle. Álvaro Lobato de Faria, vă mulţumesc foarte mult pentru timpul Dvs.

Interviu realizat cu ocazia decernării Premiilor MAC, la sediul Instituţiei, Lisabona, 3 Iulie 2007

Românismul lui Brâncuşi în Portugalia de Andra Motreanu

Cultura  e cel mai bun mesager al unei civilizaţii, neam sau individ. Ea reuşeşte să dărâme graniţele. Şi atunci de ce nu ne gestionăm resursele spre a face cunoscut ce avem mai bun şi mai frumos?  Din neputinţă sau  delăsare,  din ignoranţă…  uităm că avem creaţii  de geniu cu care să derulăm în faţa Europei. Iar Brâncuşi  este unul dintre cei care îşi află seva oriunde, indiferent de limbă, consumerism sau dezvoltare economică.

După 50 de ani de la moarte, recunoaşterea lui Brâncuşi este centrifugată în toate spaţiile în care ochiul mai are resurse spre a se întoarce la creaţia care dă orice formă ideii. Şi  nu e vorba de ideea secundară, aceea pentru care ne folosim noi ca privitori funcţia  imaginativă, ci ideea supremă, baza însăşi a obiectului în sine. Brâncuşi e redescoperit dincolo de timp, individualism, ori cultură şi le aduce pe toate acestea la un numitor comun.

De aceea,  Brâncuşi e un translator absolut al culturii, al formei şi cugetului. Chiar dacă ne aflăm în era McDonald şi Coca-Cola, când industria advertising-ului  dirijează şi produsul artistic, Brâncuşi rămâne la fel de surprinzător, simplu şi autentic. Brâncuşi nu are ce recupera în artificialitate, el transmite fără a conceptualiza prea  mult,  iar  prin sculptura sa  obiectul se  descoperă,  îşi  arata miezul, esenţa sa de altfel.

Artisticitatea   lui   Brâncuşi   nu   trebuie   dezbătuta,   ci avansată căutarii oricărui individ capabil să înţeleagă,  să recepteze. Filosofia pe care Brâncuşi o atinge  prin tăietura în piatră şi lemn aminteşte de vârtoşenia spiritului; artistul nu cere analize, nu aruncă cu încropiri de dizertaţii care să-i sporească meritele, doar lasă ca “Masa  tăcerii”, ”Coloana infinitului” să-şi glăsuiască povestea neîntreruptă  de  zumzetul postmodernităţii.   E  ceva   primitiv  şi seducător în încrustarea directă, şi pentru a gusta sunt îndreptăţite consideraţiile lui Serge Fauchereau: “El a fost şi a rămas toată viaţa sa un ţăran din Carpaţi.”

Aşadar,  când  îl  priveşti  pe  Brâncuşi, nu  te  înarma  cu prejudecăţi, spirit critic, ori o îngrămădeală de ideologii abstracte, priveşte-l simplu ca om, priveşte-l de la nivelul staturii tale, pentru că ţi se va apleca şi-ţi va arăta esenţa lucrului, ca un bun cunoscător al oricărui suflet,  chiar  şi acolo unde te-ai gândi că materia are spirit.

La Biblioteca Orlando Ribeiro din Lisabona, în cadrul evenimentului de comemorare a lui Constantin  Brâncuşi, vraja artistului a fost readusă portughezilor şi comunităţii române din Portugalia  ca  o  reamintire  a   creaţiei   de  geniu.  Iniţiativa pictorului Romeo  Niram  de  a-l  recompune  pe  Brâncuşi  în Portugalia vine să facă dovada că acest „meştuşugar din Târgu Jiu” este suculent pentru orice identitate culturală. Lucru ilustrat şi   de   Álvaro   Lobato   de   Faria,   directorul   coordonator   şi fondatorul Mişcării de Artă Contemporană (MAC,  Lisabona), care a calificat actul drept „prestigioasă  iniţiativă” ce „ne va îmbogăţi sub aspect cultural şi didactic”, evenimentul organizat de Romeo Niram  deschide  porţile  spre cunoaşterea românismului  lui Brâncuşi în spaţiul portughez contemporan, fără ca opera sa să rişte a-şi pierde în această abordare substanţa. Pentru a reînvia epoca sculptorului, Álvaro Lobato de  Faria a susţinut un discurs asupra celor mai importante etape din viaţa şi opera care au făcut ca românitatea  artistică să ajungă stindard chiar şi al culturii pariziene. În tot acest timp, prelegerea a fost însoţită  de o proiecţie  de  imagini cu şi despre cine a fost acest ţăran-creator.

Se  pune  la  un  moment  dat  problema  dacă  oare creaţia românească poate fi exportată şi ce ar avea ea de spus. Iată că o emblema ca Brâncuşi e un exemplu bun  spre a face cunoscut creatorul român, genial şi plin de  forţă, cel care poate zgudui vremurile şi mentalitatile. Numai că pentru aceasta e nevoie de bunavoinţa  românilor, a celor plecaţi  în străinăte, de a vorbi despre Brâncuşi…. despre România, aşa cum acesta a făcut-o de câte ori avea prilejul.

Constantin Brâncuşi omagiat în Portugalia de Lora Haranaciu

„Fiecare  particulă  este destinată unor confruntări multiple, interacţionează cu toate particulele Universului. Oul-mater se expandează în galaxiile creaţiei şi ale creativităţii, repetându-se neîncetat în muzele adormite  care  niciodată  nu  vor  cunoaşte deşteptarea şi  care  ne  forţează să le  privim,  în această pasivitate a lor, proprie fiinţelor eterne…”

Cu aceste cuvinte a  început în Portugalia  seara  dedicată omagierii  lui  Constantin Brâncuşi, organizată  de  pictorul  român Romeo Niram, pe data  de 14 Aprilie 2007. Aceste rânduri  aparţin criticului de artă Álvaro Lobato de Faria, admirator şi fin cunoscător   al  operei brâncuşiene,  care  a  ţinut o conferinţă despre importanţa sculptorului român în peisajul artelor plastice universale.

Constantin   Brâncuşi  reprezintă  pentru  români  ceea  ce   Pablo Picasso  reprezintă pentru  spanioli  şi anume o obsesie, un mit generator  de  o fascinaţie   repetitivă   şi pasională. Aşa  cum  nu există revistă de artă publicată în Spania fără cel  puţin  un articol  în care  sa fie  strecurat, chiar şi  fără prea multă legătură  cu  subiectul, numele lui  Picasso,  la fel  nu  se  poate vorbi  despre cultura românească  fără  să  fie pomenit  numele lui Brâncuşi.

Părintele sculpturii moderne, cel mai scump sculptor la ora actuală pe  plan mondial (sculptura sa „Pasare  în Spaţiu”  a fost  vândută de celebra Casă de Licitaţii Christie’s, din New York, cu 27,456,000 de dolari, bătând recordul de vânzare pentru o sculptură, record deţinut  tot de Brâncuşi cu „Danaidele”),  Brâncuşi este rasfăţatul iubitorilor de artă din întreaga lume, publicându-se despre el sute de studii, articole, cărţi şi albume în cele mai importante limbi.

În Portugalia, există în librăriile specializate câteva albume despre opera sa, în special în limbile franceză şi engleză, însă trebuie sa recunoaştem că în această ţară,  în  afara elitei intelectuale, se ştie mult  prea  puţin  despre  marele  sculptor.  Mulţi  au  auzit, în treacăt, numele său, fara sa detina insa nici o alta referinta despre el.

Joe Berardo, unul dintre cei mai importanţi colecţionari de artă  din  Europa,  posesorul unei colecţii  imense,  avaliată  la  316 milioane  de  Euro,  adunată  din   toate colţurile lumii, fondatorul Muzeului de Artă  Contemporană şi al Fundaţiei  Serralves, a oferit publicului  din Porto,  în  luna  martie  a  acestui  an,  o  expoziţie  de fotografii realizate  de  Brâncuşi.  Într-un interviu  acordat   ziarului  portughez  Jornal  de Noticias, Joe  Berardo,  vorbind  despre aceasta expoziţie  intitulată „A  Colecção Berardo  a  partir  do Atelier de Brâncuşi”, regreta faptul că nu posedă nici o singură operă de a lui Brâncuşi în colecţia sa şi se bucura că reuşise să achiziţioneze măcar câteva fotografii inedite.

Cu  un  flux  de  informaţie  culturală  centrat  aproape exclusiv pe artiştii proprii şi o mare lipsă de publicaţii de cultură, Portugalia reprezintă una dintre puţinele ţări în care numele lui Brâncuşi este  necunoscut  marelui  public.

La scurt timp de la acest prim semnal de interes venit din partea celui mai important om de artă din  Portugalia şi cu ocazia  împlinirii  a  50  de  ani  de  la  moartea  lui Constantin Brâncuşi, pictorul român Romeo  Niram a organizat un multiplu eveniment artistic.

Astfel, pe data de 14 Aprilie 2007, au fost  prezentate publicului portughez viaţa şi opera lui Brâncuşi, prin proiecţia în amfiteatrul  Galeriei  Municipale   Orlando  Ribeiro, a  filmului documentar „Brâncuşi”, realizat de Cornel Mihalache. Este vorba despre  lung-metrajul  de  77  de minute  realizat  în  1996  de  Ministerul Culturii şi care a primit premiul PRO Victoria pentru muzică  de  film  în  1997.  În  2005,  acest  film  a reprezentat România la prima ediŃie a Festivalului de  Film din Sud-Estul Europei  de la  Otawa.  Este  inclus   în  Enciclopedia  Virtuală Constantin Brâncuşi concepută  de Societatea Culturală Noesis sub patronajul UNESCO.

A avut loc  şi   o conferinţă   despre    importanţa sculptorului  român  în  peisajul artei contemporane,  ţinută  de directorul Mişcării de Artă Contemporană din Lisabona (MAC), Dl. Álvaro Lobato da Faria, unul dintre cei mai importanţi critici de artă din Portugalia.

Dupa vizionarea filmului, cei prezenţi au fost invitaţi în sala de expoziţii a Galeriei Municipale, unde a avut loc vernisajul expoziŃiei   de  pictură  semnată   Romeo  Niram,  „Eseu  despre Luciditate – final”,  compusă din prezentarea integrală a acestui  ciclu de picturi. Dintre picturile prezentate, menţionăm „eseurile” în ulei pe pânză despre José Saramago, Manoel de Oliveira sau Fernando Pessoa.

Printre invitaţii la acest eveniment s-au numărat:  Zeferino Silva,  Director  MAC,  pictoriţa  Maria João   Franco,  Directoarea Asociaţiei Culturale Casa Amarela 5B & Artes, care a scris, în mod special pentru această ocazie,  câteva poezii dedicate lui Brâncuşi şi citite la începutul conferinţei, Virgil Mihaiu, Directorul ICR Lisabona, Filipe Oliveira, Preşedintele Consiliului Superior al  Şcolii de Teatru şi Film din Portugalia, Maria João Coutinho, de la Facultatea de Litere a Universităţii Clasice din Lisabona, responsabilă pentru evenimentele culturale, sculptoriţa Maria Leal da Costa, pictorul şi Prof. de Arte Vizuale,  Dl.  Antero  Valerio,   pictorul  şi  Prof.  de pictură Rui Henriques, fotografa  Irina  Sedlar,  Luísa  Marques,  responsabilă cu evenimentele culturale din partea ESTC, Amadora, Paula Piedade, coordonatoare  de  evenimente culturale, Primăria   Lisabonei,   Sara Oliveira, reporter cultural, precum şi mai mulţi ziarişti de la publicaţii de  specialitate  din Portugalia şi Spania.

Un  alt român implicat în a face cunoscută opera lui  Brâncusi printre portughezi este profesorul Simion Doru  Cristea care a organizat în anul 2005 două conferinţe:  Constantin Brâncuşi, In căutarea esenţei zborului ţinută la Biblioteca Societăţii Naţionale de Arte Frumoase şi Arta lui Constantin Brâncuşi, la Institutul de Istoria Artei din cadrul Universităţii de Litere din Lisabona.

Sperăm  că,  prin  aceste  eforturi,  cuvintele  lui   Paul Morand din 1930 si anume „în jurul anului 2000,  operele lui Brâncuşi vor împodobi pieţele  celor mai  mari  oraşe ale lumii” vor răsuna şi în Portugalia, ţara  latină cea mai îndepărtată de România.