RO-GE ART- GALERIE AUGSBURG

Nemţii spun că o galerie are nevoie de 7-8 ani pentru a-şi găsi propriul drum şi identitate. RO-GE ART Galerie este abia la început de perioadă, în martie 2009 sărbătorind un an de înfiinţare.

Principalul scop rămâne promovarea artei, prin expoziţii, contacte cu galerii din afara Germaniei, prin serate literare organizate periodic. Momentan, sunt la vedere lucrări de pictură şi grafica din Germania (5 autori), România (10 autori), America (1 autor) dar şi câteva lucrări de sculptură, România (2 autori).

Ioan Geier

Ioana Geier

Nota aparte faţă de celelalte galerii augsburgheze o constituie expoziţiile externe prin programul „Fără Frontiere”, iniţiat în august 2008, când, un grup de 4 pictori germani şi o suedeză au avut onoarea de a expune cu succes în România, respectiv Baia Mare şi Hunedoara. Urmează ca uşa să se deschidă şi invers, RO-GE ART Galerie pregatind pentru toamnă venirea câtorva plasticieni transilvaneni în Augsburg.

Sunt receptivă, deschisă, flexibilă la noi idei, propuneri, proiecte, schimburi pe linie de artă. Desigur, îndrăzneala mea uneori este mare, dar  oare nu  astfel mulţi autori ies din anonimat?!…

Să lăsam aşadar muchiile luminii, fie ele şi imperfecte, să ne atingă!

IOANA GEIER

Manager Ro-Ge Art Galerie

Anunțuri

H’ART GALLERY, BUCURESTI – Piaţa de artă românească duce lipsă de “arbitrii”

Noaptea albă a galeriilor bucureştene s-a consumat între 26  şi  27  mai  2007,  în intervalul 19:00  –  04:00.  Născută  din necesitatea de a conecta în reţea cele mai dinamice şi efervescente spaţii  de prezentare  şi  promovare  a artei  contemporane,  fie ele galerii  publice ori private,  ideea “a  adus la un loc”  proiecte ale unor tineri artişti bucureşteni şi nu numai.

H’ART   GALLERY,   una   dintre   galeriile   participante încearcă un nou stil de abordare managerială în  peisajul pieţei de artă. Este vorba de o galerie din categoria “galeriilor de portofoliu” ce are ca specific conturarea unui  nucleu de artişti selectaţi după criterii eminamente estetice care urmează să fie promovaţi, expuşi şi vânduţi. Acest lucru este rarisim în România, unde principalul tip de galerie  de  artă  este  acela gen  consignaţie,  cu  multiple  feluri  de obiecte cu valoare decorativă mai mică sau mai mare, propuse spre vânzare.

H'Art Gallery

H'Art Gallery

Ca identitate, H’art Gallery se ocupă de promovarea şi comercializarea artei tinere. E vorba de o tinereţe ce ţine mai mult de stil decât de convenţii cronologice. Într-o lume a inflaţiei imaginilor de orice fel, şi  modalitatea de exprimare a artiştilor se schimbă. Tinerii artişti au ca miză încercarea de a găsi imagini relevante estetic acum şi aici într-o cultură a televizorului, cinematografului şi a imaginii publicitare.

Credo-ul galeriei este că nu va fi cu putinţă o piaţă de artă credibilă şi transparentă decât pornind în a construi acest sistem cu ajutorul artiştilor tineri, mult mai dispuşi să se expună pieţei decât cei mai în vârstă.

H’art Gallery oferă în principal două tipuri de servicii. Primul este acela al organizării periodice de expoziţii personale sau de grup artiştilor aflaţi  în portofoliul restrâns  al galeriei. Cel de-al doilea serviciu este acela de a oferi  consultanţă  şi opţiuni  pentru iubitorii de artă, pentru colecţionarii care doresc să-şi extindă aria de achiziţii, fiind interesaţi şi de artiştii tineri. În această privinţă, H’art Gallery are cel mai reprezentativ portofoliu de artă tânără. Din 2002 până în prezent, H’art Gallery a organizat peste 50 de evenimente expoziţionale,  fiind astfel în topul galeriilor de  artă contemporană din România.

H'Art Gallery

H'Art Gallery

Achiziţionarea de opere de artă contemporană românească, sprijinirea diversităţii culturale a manifestărilor de artă reprezintă paşii principali în crearea unei pieţe de artă stabile şi diversificate. Galeria oferă clienţilor săi interesaţi de lucrările tinerilor artişti vizuali din  România o bază de date virtuală ce cuprinde opere de artă contemporană (pictură, sculptură, ceramică, grafică, fotografie, design).

În octombrie 2004, H’art Gallery a participat ca partener la deschiderea Muzeului Naţional de Artă  Contemporană din Bucureşti.

H’art Gallery a avut ca parteneri în producerea de evenimente expoziţionale – ProHelvetia Swiss Cultural  Programme, BRD–Groupe Societe Generale, DDP Consult  Group, Pernod Ri-card Romania,  Leo  Burnett,  Golden  Tulip  Times,  Amsterdam Cafe.

Galeria H’art s-a implicat şi în alte proiecte culturale precum: art street project Coconii (artist Dumitru Gorzo), expoziţia de artă video Docu Fiction, Bienala de tineret. H’art Gallery a fost  invitată să organizeze o serie de expoziţii  în spaţii  alternative de expunere, precum noul sediu B.R.D. – G.S.G., Hotel Golden Tulip Times, Amsterdam Cafe, sediul agenţiei Leo Burnett, Galeria 26.

Piaţa de artă românească duce lipsă de  “arbitrii”. Un potenţial colecţionar are dificultăţi în a găsi o instituţie credibilă şi profesionistă care să-l sfătuiască şi să-i gestioneze colecţia. Aceste dificultăţi  sunt  mult  mai   accentuate  în  ceea  ce  priveşte  arta românească  ante-belică, inter-belică şi post-belică. Dacă vreţi  sa evitaţi  aceste “terenuri nisipoase” şi aveţi  un gust ceva  mai non- conformist, orientaţi-vă spre arta contemporană.

LILIANA POPESCU, Manager H’Art Gallery

Dialog cu Diana Dochia, manager Anaid Art Gallery, de Eva Defeses

Publicat in Niram Art Nr 7/ 2007

E.D.  Lumea artei contemporane se sprijină pe câţiva stâlpi, unul dintre ei fiind galeristul. Cum aţi defini rolul galeristului în anul 2007?

D.D. A fi galerist reprezintă o adevarată provocare, iar a promova arta contemporană este adesea un pariu pe care îl faci cu tine însuţi. În acest context, galeristul este un mediator. El este cel care face legatura între artist şi curator, critic, între artist si colecţionar. Galeristul contemporan este un om care descoperă noutatea şi o promovează, el reprezintă barometrul pieţei. Este cel mai adesea un visător şi un vizionar în acelaşi timp.

E.D. Anaid Art Gallery este una dintre cele mai active galerii din România, care a participat deja la mai multe manifestări internaţionale şi care pariază pe arta tânără.

D.D. Aşa este, Anaid Art Gallery a luat naştere dintr-o mare  pasiune  în  2004,  având ca  segment de promovare    arta    romanească    reprezentata    de generaţia tânăra de artişti. Piaţa romanească de artă contemporană  avea  şi  are  nevoie  de  un  sistem puternic  de galerii  private, care să susţină creaţia artistică  contemporană.  Noile  direcţii artistice  au fost  adesea  elaborate în  cadrul  galeriilor  şi  prin intermediul galeriei aduse la cunoştinţa publicului.

În cadrul acestor trei ani de la înfiinţare, Anaid Art Gallery s-a impus ca una dintre galeriile prestigioase de artă contemporană din România organizând peste 20 de evenimente artistice şi intrând în colaborare cu universităţi, muzee şi alte instituţii culturale. Totodată, Anaid Art Gallery a fost acceptată să participe, încă din primul an la a X – a ediţie a târgului internaţional de artă modernă şi contemporană MiArt X 2005, ca prima galerie romanească, ca de altfel şi la Art Fair Cologne 2006. Participarea Anaid Art Gallery pe piaţa de artă contemporană internaţională a sporit vizibilitatea artei româneşti pe plan european şi integrarea acesteia în sistemul cultural european. Există o tânăra generaţie de artişti români ce pot face faţă competiţiei internaţionale dintre aceştia menţionând doar câţiva:  Anca Benera, Florin Ciulache, Simona Cristea, Suzana Dan, Dumitru Gorzo, Harem 6 (Ildiko Mureşan & Flavia Marele), Ana Maria Micu, Cătălin Petrişor, Dan Pierşinaru, Alexandru Rădvan, Andras Szabo, Sorin Tara, Roman Tolici, Raluca Ungureanu, Iuliana Vâlsan, etc.

O dată cu intrarea în Comunitatea Europeana piaţa de artă contemporană romanească va cunoaşte o deschidere şi o vizibilitate sporită, datorită circulaţiei libere a operelor de artă şi a schimburilor culturale mult mai accelerate.

E.D.  România a trebuit sa treacă prin multe schimbări pentru a ajunge „la zi”  în sectorul artistic. Ce s-a modificat cel mai mult după 1989?

D.D.  Piaţa romanească de artă a fost foarte multă vreme dictată de stat, după 1989 influenţa statului a continuat să persiste şi în prima parte a anilor ’90 achiziţiile erau făcute într-o mare proporţie de instituţiile statului şi într-o foarte mică proporţie de sectorul privat. Slaba dezvoltare a acestui sector privat, inexistenta unor galerii cu tradiţie, care să impună publicului noile tendinţe contemporane şi aproape inexistenta unui colecţionism în sensul european al cuvântului au frânat pătrunderea, receptarea şi acceptarea artei contemporane de către publicul romanesc. Existenţa unor galerii de portofoliu, ce reprezintă şi funcţionează după sistemul european de promovare a artiştilor a dus la apariţia unei noi generaţii de artişti, care au încercat să se impună pe piaţa de artă romanească prin intermediul galeriilor private.

E.D.  Galeria  de  artă  nu  este  un  magazin  de  obiecte  decorative. Care este rolul galeriei de artă în dezvoltarea artistică a unei comunităţi?

D.D. Galeria contemporană nu este numai un  element al economiei de piaţă, ea poate fi prin programele pe care le susţine şi un factor cu puternice influenţe la nivel  social. Dacă, la început, galeriile moderne reprezentau un punct de întâlnire între artist  şi piaţa de capital   reprezentată de   colecţionari,   astăzi,   galeria   reprezintă un loc al discursului, al dezbaterilor, un loc, în care se pun întrebări  şi se  căuta răspunsuri. Galeria nu mai expune doar obiecte, ci aduce  în prim plan atitudini, dorinţe, viziuni, elemente din viaţa cotidiană.  Totul este supus  dezbaterii  şi orice lucru sau idee poate fi expusă. Galeria este un loc, în care artistul îşi expune opera, în care se dezbat idei, în care arta poate fi reprezentată şi se poate reprezenta, în care artistul şi arta sa sunt supuse atenţiei publicului. Galeria este cea care face legătura dintre  artist  şi consumatorul  de  artă,  care  aduce  la cunoştinţa publicului experimentele artistice. Galeria este cea care formează gustul  publicului, care atrage colecţionarii  şi  prima treaptă  pe  care  trebuie  să păşească un tânăr artist care doreşte să-şi construiască o carieră în acest domeniu.

E.D.    Următorul  pas,  şi  visul  oricărui  artist, ar  fi  muzeul…

D.D. Galeria  promovează, muzeul consacră. Galeria este cea care informează şi aduce pentru prima oară la cunoştinţa publicului  actul  artistic,  muzeul  lărgeşte cercetarea,   se    preocupă   de    întregul    fenomen contemporan,    găseşte   filiaţii    şi    conservă clipa trecătoare.

E.D.  Una  dintre  caracteristicile  Galeriei  Anaid  Art este inovarea şi dezvoltarea de noi proiecte în mai multe câmpuri de creaţie artistică. Care sunt cele  mai  importante proiecte  ale  Dvs.?

D.D. Anaid Art Gallery îşi propune să inoveze şi în ceea ce înseamnă practica curatorială prin iniţierea în anul 2007 a unui program Anaid Art + Architecture Project, ce se doreşte a fi o platformă de lansare a unor proiecte de artă contemporană printr-o continuă metamorfozare a spaţiului interior al galeriei. Acest proiect reprezintă un program iniţiat de Anaid Art Gallery şi firma de arhitectură Studio Kim Bucşa Diaconu.  Programul vizează interacţiunea publicului cu arta contemporană prin intermediul arhitecturii şi cu arhitectura prin intermediul artei contemporane, propunând un alt mod de citire şi reflecţie a artei contemporane şi un nou mod de privire şi interacţiune cu un spaţiu destinat artei contemporane. O altă activitate desfăşurată în cadrul Anaid Art Gallery este aceea de educare a publicului tânăr şi adult. Conceperea unor programe educative împreună cu Agora Art Studio reprezintă o serie de acţiuni de creaţie, ce sunt completate de o serie de întâlniri teoretice cu istoria artei.

E.D. Alt element decisiv al lumii artei este colecţionarul…

D.D. Colecţionarul este un alt factor extrem de important în ecuaţia galerist – artist. Cine este colecţionarul? Sau ce este el? Un iubitor de arta, de frumos, un investitor, un personaj ambiguu sfâşiat de dorinţa de a obţine cu orice preţ o operă de artă. Dar a colecţiona înseamnă în primul rând a construi un univers, a crea o lume, a urmări o idee, a înţelege un fenomen şi a te identifica cu obiectul colecţionat. O problemă centrală a artei contemporane este tocmai problema colecţionarului şi a colecţionismului.

E.D.  Una dintre responsabilitaţile galeristului este aceea de a oferi sugestii şi sfaturi atât publicului cât şi colecţionarului, a fi un ghid în procesul de stabilire a primului contact cu opera de artă contemporană. Este dificil să „explicaţi” publicului o opera de artă?

D.D. Arta contemporană este prin ea însăşi o artă greu accesibilă, o artă  care necesită implicit o iniţiere, este adesea o artă rece, ermetică, care se deschide numai celor ce vin spre ea. Trecerea aceasta, iniţierea, deschiderea trebuie să o facă galeristul care poate descifra limbajul şi îl poate comunica consumatorului de artă. In acest moment galeristul nu mai este doar un simplu negustor, el devine un mediator, care are cunoştinţa de întregul fenomen artistic, care îi înţelege resorturile şi mecanismele. Adesea galeristul însuşi este şi colecţionar. Arta contemporană este singura care a reuşit să facă din public un participant egal la actul de creaţie.