Universul feminin al fotografei Mara Athanasios

Fotografie de Mara Athanasiosde Dan Caragea,  Niram Art 3/4, 2011

Atât cât memoria nu mă înșeală, nu cunosc în istoria artelor vreun artist în a cărui geneză să nu se afle sâmburele zămislitor al unui alt artist, ca sămânță de inspirație și mugur estetic interior. Începutul oricărui creator este în parte epigonic, în parte gest al desprinderii de maestru. Nu putem fi înnoitori, fără să trecem prin cazna „exercițiilor de admirație”, iar cine crede altminteri, este orb sau se minte pe sine.

Universul ideatic al Marei Athanasios își are originea în Umanografia lui Romeo Niram. În chip asumat, două din fotografiile sale sunt propuse ca verigi explicite de legătură cu opera pictorului. Dincolo de aceste „replici”, se deschide o lume în care misterul feminin, umbra accentuată, lenjeria, ascunderea chipului, intimitatea închisă în gestualități efemere, negrul și roșul, instantaneul fotografic sunt elemente care ne permit reflecții comparative.

Să privim însă mai cu atenție ceea ce, inevitabil, îi desparte. Aș spune ca, în mod hotărât, sexualitatea privirii. Corpul feminin a fost, în arte, o creație a masculinității. În vremurile moderne, artiștii care s-au apropiat de cea mai tulburătoare temă plastică (i-aș zice arhitemă) au avut de răspuns multor exigențe culturale, estetice și psihologice deopotrivă. Cum nu există ingenuitate și nici naturalism în modernitate, artistul și-a premeditat ascunderea și dezvăluirea, seducția și limita pudorii, canonul și anticanonul, intimitatea și convențiile psihologice ale vremurilor.

MARA ATHANASIOS

Privirea femeii asupra corpului feminin (metaforă perfectă a oglinzii) este recentă și, poate de aceea, ar merita să stăruim asupra ei. Mara Athanasios își alege două modele (dintre care unul este automodel) care se topesc abil într-o viziune unică: corpul tânăr, aproape adolescentin, cu pielea de culoarea grâului copt, expunând cu predilecție spatele, umerii, brațele, genunchii. Alteori, privim ghemuiri de „cumințenii ale pământului”, în care trupul se adună, fetal, înspre sine. Corpurile ei, adesea dinamice, se dezvăluie ca promisiune în afara spațiului instantaneului fotografic. Oare de ce ?

Cred ca avem de-a face aici cu evitarea deliberată a dezvăluirii de care timpul nostru abundă. Imaginarul colectiv se confruntă azi cu o proliferare a nudului, de la anorexicele corpuri care defilează pe pasarelele de modă, la modelele care publicitează, într-un joc de tranzacții al seducției, produse cosmetice și parfumuri, la cele siliconate, care saturează media de la apariții erotice până la pornografie. Mitul frumuseții feminine, ca țintă a dorinței masculine, este astăzi dispers, deformat, anticanonic și profund sexualizat. De aceea, bănuiesc că mesajul expoziției constă în respingerea acestui univers de transformare obiectuală, excitantă, a corpului. Mara Athanasios ne readuce blândețea privirii naturaliste, a armoniei juvenile, a sublimării dorinței în plăcere estetică.

În pofida unor inerente stângăcii tehnice, nu pot să trec neobservată o altă calitatea fotografei: rezistența la ispita contrafacerii electronice. Este important, măcar la debut, ca un artist să aibă curajul expunerii „sărace”, înainte poate de a-și croi, cu deplină limpezime, drumul.

Un drum pe care i-l doresc tenace, ambițios și creator, mereu atentă la marea „umbră” a picturii, cu care fotografia, ca nimeni alta, se măsoară, conștient sau inconștient, de mai bine de un veac încoace.

Anunțuri

Un gând despre „Universul feminin al fotografei Mara Athanasios

Comentariile nu sunt permise.