CARNETUL UNUI INDRAGOSTIT – DOUA IUBIRI de RONI CACIULARU

Doua actrite evreice, prin fericite intamplari pentru mine, mi s-au infatisat, retrospectiv, pe retina inimii si a gandului, intr-o bogata euforie estetica. Este vorba despre  marea doamna a teatrului Habima, Lia Kenig,  regina a artei teatrale de oriunde, vorbitoare si de limba romana, precum si de un alt  monstru sacru, de data asta –  al scenei si ecranului romanesti, Maia Morgenstern, deja un nume in lumea mare, cu toata modestia ce si-o asuma aratand ca este un artist in devenire (nimeni nu-i decat “in devenire”, dar, mai ales, marii artisti!). Despre ambele actrite au curs pe pagini imaculate rauri de cerneala. Atunci de ce ma mai aflu si eu in treaba?! Simplu. Pentru ca le iubesc. Si cand iubesc, nu pot sa nu vorbesc. Sa ma asculte insa numai cine vrea…

Pe Lia Kenig am vazut-o in Soferul lui Miss. Deisy. Brianta, superba, magnifica. Relatia cu soferul ei, care ar insemna,  din moment ce fiul i-l impune, mai intai o dovada ca ar fi deja (deja? nu se poate!) batrana, evolueaza de la respingere, distanta, raceala, chiar aroganta, determinate de atatea deosebiri – culoarea pielii, religie, conditie sociala si materiala, grad de cultura, negarea ideii de batranete ca fapt implinit –  evolueaza, deci, de la opozitie, la acceptare, apoi prietenie distanta si, in cele din urma, la comuniune tandra cu parfum de trandafiri trecuti deja. Dar sunt si “spini”, fara de care trandafirii si-ar pierde din farmec. Este aici o trecere de la usor imbatranit pana la garbovire si grai durut, cu geamat de suflet. O mie de nuante, fiecare adaugand ceva, fiecare infrumusetand un amurg de lacrima neplansa. Arta de bijutier si vrajitorie fermecatoare, astea sunt atributele distinsei doamne, ale reginei care se numeste Lia Kenig. Cu ele lucreaza marea artista, facand ce vrea din sufletele noastre. Dar ce vrea Lia Kenig? De ce este ea nu numai o mare actrita, ci si o mare artista? Unul dintre raspunsuri il constituie faptul ca repertoriul ei este ales intotdeauna nu numai dupa criterii estetice, in functie de registrul mijloacelor ei de exprimare scenica, ci si in functie de un registru moral, care alcatuieste  un mod si o conceptie de a privi viata (si moartea ). Este aici vorba de criterii de constiinta, caci actorul poate da viata, sau poate contribui la viata unor idei viabile, pozitive sau, dimpotriva, detestabile, ori, mai delicat vorbind, neconstructive. Teza poate fi dezvoltata, dar nu e locul aici. Este foarte important, esential, cum joci; dar la fel de important e ce joci, care este mesajul de idei pe care-l transmiti, pe care-l provoci, direct si indirect. Repertoriul Liei Kenig este, cred, un model. Actrita, artista, ma copleseste si ma domina, desi eu stau mereu in umbra (in umbra salii de teatru)… Vorbesc insa uneori cu ea dupa spectacol, caci am despre ce! Si cred, indragostit fiind, ca ma aude… O iubesc si eu, ca  atatea mii, zeci si sute de mii de oameni.

Si-acum despre o alta actrita, electrizanta, evreica si ea, cu talent cat carul: Maia Morgenstern. Am avut placerea de a participa la o intalnire publica, la Ierusalim, intalnire organizataa de doua institutii de mare prestigiu: Cercul Cultural din Ierusalim, condus de doi intelectuali de  clasa (Costel Safirman si Leon Volovici) si Institutul Cultural Roman, al carui iscusit, rafinat si cult director era Madeia Axinciuc, un nume bine impus pozitiv si in Israel, in ce priveste managementul cultural. Maia Morganstern, fiinta stralucitoare, frumoasa si dezinvolta, dand semne de neconformism, dar fiind evident cu “cei 7 ani de acasa”, vivanta, causeur placut si atractiv, a cucerit asistenta, oferindu-ne o dimineata de aur. Meritul este si al gazdei, Costel Safirman fiind un moderator subtil, abil si mobil in gandire, percutant, ocrotindu-si interlocutoarea cand este cazul, deschizand noi piste de discutie, esentiale, sugerand insa nu numai lumini, ci si umbre. Distinsul Cerc Cultural ierusalmitean, distins prin publicul sau de buna tinuta intelectuala, care este atras la aceste manifestari prin continutul suculent ideatic si artistic (precum si de substanta si priceperea celor doi initiatori), se afirma mereu ca o academie neacademica, percutanta, vie, de larg acces, pe gustul sufletelor si mintilor alese (si nu numai…).

Sa revenim la  raspunsurile frematatoarei si fermecatoarei actrite, pline de bun simt, originalitate, sinceritate si adevar. Nu inainte de a sublinia ca am fost realmente cucerti, inca o data, de farmecul ei si al artei sale, cand a interpretat un fragment din spectacolul prezentat si la Tel Aviv, acasa la Institutul Cultural Roman, intitulat ”Mic si-al dracului”, dedicat omagierii memoriei  lui Ion Pribeagu.

S-a vorbit, in cadrul colocviului la care am asistat, despre evolutia actritei, despre succesul ei, despre viata Maiei, despre felul de a fi al domniei sale, despre regizorii care i-au aratat incredere etc., etc. Mai putin, de fapt de loc, despre valorile etice ale artei teatrale si cinematografice in care se implica actorul. Ori, inaltele valori artistice inseamna si mesaj estetic, dar si etic, subventionate de  arta jocului, a reprezentatiei si, in primul rand, de idei si sentimente puse in slujba demersului moral. Mi-ar fi placut, desigur, sa aud de la acest mare talent, cu orgoliu si cu placere as fi ascultat, despre pozitii clare, specifice, privind  continutul de idei al artei sale.

I s-au pus Maiei Morgenstern intrebari despre modul cum isi alege rolurile. Am auzit  criterii artistice. Ar fi fost interesant sa le auzim si pe cele de constiinta.

Trebuie sa spun ca o iubesc nespus pe aceasta tanara Doamna, deja atat de mare, si ca numai din dragostea pe care mi-o inspira “monstrii  sacri” imi permit sa spun ceea ce as astepta de la o astfel de iubita… Ea a ales sa se dezvaluie public, si e firesc asa, caci un artist nu-si apartine numai lui. Iar constiinta lui trebuie, da, trebuie sa-i faca pe toti indragostitii sai sa vibreze o data cu inima si gandurile lui. Iar Maia, superba, stralucita Maia, reuseste din plin sa domine scena si publicul. Ea are atat de multi admiratori! Sigur, deci, ca nu imi este indiferent ce gandeste, cum gandeste, ce prefera sa anime!

M-as bucura daca macar o data, as putea sa fiu Soferul lui miss. Maia Morgenstern (pastrand coordonatele cuvenite). M-as bucura sa-i deschid portiera masinii din Ierusalim si, tacand, sa-i dau posibilitatea sa simta respectul si afectiunea mea. Prin toate calitatile ei, prin lumina si bucuria ce le emana, prin talentul si farmecul si spontaneitatea si seriozitatea muncii ei, sunt convins ca merita admiratia mea, dragostea mea.

Dar numai a mea?

Anunțuri