PENTAGONUL EXILULUI ROMÂNESC – Prefata de Romeo Niram la Cartea „Pentagonul” de Héctor Martínez Sanz

APARIŢIE EDITORIALĂ,  ED. NIRAM ART, MADRID:

PENTAGONUL EXILULUI ROMÂNESC:

BRÂNCUŞI, CIORAN, IONESCO, TZARA, ELIADE

– o viziune a filosofului spaniol Héctor Martínez Sanz –

"Pentagonul" de Héctor Martinez Sanz, Ed. Niram Art, Madrid

"Pentagonul" de Héctor Martinez Sanz, Ed. Niram Art, Madrid

Héctor Martínez Sanz oferă cititorului spaniol, cu această carte-eseu,  o surprinzătoare călătorie în universul a cinci giganţi ai spiritului universal.  Niciunul dintre cei cinci membri ai Pentagonului nu sunt necunoscuţi publicului spaniol: Brâncuşi – părintele sculpturii moderne, Emil Cioran, nihilistul secolului al XX-lea, Eugen Ionescu – maestrul teatrului absurd, Tristan Tzara – fondatorul dadaismului, Mircea Eliade – supranumit Istoricul Religiilor.

Citind-o, am avut impresia vizionării unui film documentar captivant care trădează un regizor bine documentat şi pregătit să-şi introducă spectatorii  într-o fascinantă aventură a descoperirii condiţiei de creaţie; anume ceea ce il ridică pe om la condiţia de creator, în ultimă instanţă la aceea de zeu, cum sună chiar titlul ales de autor cărţii sale anterioare de filosofie „Comentarii despre Unamuno şi despre acei care au vrut să fie ca zeii”, publicată în 2006, la Editura Antigona, Madrid.

Există, prin urmare, o subtilă corelaţie cu această nouă carte ce îşi propune să descopere urmele nemuritoare lăsate în pământul roşu al mortalităţii de cinci mari personalităţi creatoare. Pe lângă misiunea de a ne împărtăşi atât experienţa şi întelegerea  personală cât şi cea de a ne oferi un ajutor real în a înţelege, dacă nu esenţa operei, cel puţin mecanismele misterioase ce i-au determinat, pe fiecare în parte, să o apuce pe drumurile sinuoase ale sculpturii, poeziei, filosofiei, teatrului, istoriei religiei, Héctor Martínez Sanz pare a fi un om cu obsesia îndumnezeirii. Deşi se îndreaptă mai mult către eseu şi dezbateri despre operele mai multor creatori, Martínez este el însuşi un creator, fiind mânat de aceeaşi străveche dorinţă care a înfierbântat inima vechilor patriarhi biblici. A te „certa” cu Dumnezeu este, poate, cea mai veche tradiţie iudaică şi apanajul omului inteligent. De la Avram la Moise şi până în zilele noastre Dumnezeu este interogat, negat,  tras la răspundere, certat şi provocat la competiţie de minţile omeneşti cele mai strălucite.

De obicei, ne spune tradiţia evreiască, cel care câştigă este Omul. Astfel, Héctor Martínez nu se limitează la a ne expune faptele minunate ale câtorva oameni de cultură  celebri. Delicat, cu suflet de poet, fără a trânti interogarea negru pe alb, Héctor Martínez Sanz insinuează şi ne determină astfel să ne punem noi înşine întrebarea: este oare acesta drumul către îndumnezeire? Arta? Creaţia? Aceasta este întrebarea lui Héctor Martínez Sanz în toate scrierile sale, fie că o dezvoltă sub formă de eseu, de poezie sau de roman.

„Timpul este relativ” ne spune Einstein iar Héctor Martínez adaugă zâmbind: „în fiecare noapte mă lupt cu îngerul lui Dumnezeu”. Acea cumplită noapte de luptă şi înverşunare din deşertul evreiesc se repetă în fiecare om creator, de mii de ani, atunci când se aşează în faţa mesei de scris sau a pânzei goale. Noaptea în care, în singuratatea pământului roşu, Israel s-a războit cu îngerul (poate era vorba de inspiraţie?) este momentul naşterii omenirii creatoare şi constiente.  Este noaptea lui Héctor Martínez Sanz iar la lumina zorilor naşterea este desăvârşită şi scriitorul-războinic primeşte un nou nume-titlu: Pentagonul.

A scrie despre autorul acestei cărti, cunoscându-l personal, este o misiune, dacă nu incomodă, cel puţin dificilă datorită personalităţii sale complexe. Héctor Martínez Sanz este filosof, poet, scriitor, critic de artă, posesor al unei inteligenţe lucide capabilă să ne puncteze „scările” prin care membrii pentagonului au atins apoteoza zeilor dar şi a unui spirit romantic şi al unui talent înnăscut de povestitor. Martínez este un scriitor de contraste, unul dintre puţinii care reuşesc să scrie un eseu într-un ritm care să suscite interesul, punctat cu flori de sensibilitate poetică, exemple de gândire lucidă şi armonii epice.

In Pentagonul, Martínez ne dezvăluie un suflet de romancier, ne spune o poveste, o parabolă dacă vreţi, cu cinci personaje. „A fost o dată ca niciodată” ar putea fi cel mai nimerit început. „a fost o dată ca niciodată un sculptor, un filosof, un poet, un dramaturg şi un istoric”. Povestea curge lin, frazele sunt suple, ritmul agil este punctat cu impresii personale care încălzesc tonul naraţiunii. Este vorba de o poveste cu eroi, cu zei, cu oameni ca tine şi ca mine.     Aş putea chiar spune că este o carte de aventuri. Rând pe rând aflăm despre păsări care sunt imortalizate în zbor, despre un erou care a urcat pe culmile disperării, despre o cântăreaţă cheală şi despre un tânăr care se joacă decupând şi rearanjând cuvinte sau despre un mag care studiază toţi dumnezeii oamenilor. Cartea Pentagonul, departe de a fi un exercitiu de stil eseist, este un ghid pentru un călător pe tărâmul omului – creator , omului- zeu, către muntele Sion al creaţiei umane. Urcând Sionul lui Martínez descoperim pe înălţimile sale ameţitoare cel mai simplu obiect: o oglindă. Dar trebuie să urcăm cărarea cea mai abruptă până la capăt pentru a o putea găsi.

Héctor Martínez Sanz ne invită la o incursiune în gândirea acestor creatori, la o descoperire subtilă a reperelor acestor monştrii sacri ai artei şi culturii universale. Dacă Socrate ne îndeamnă să ne cunoaştem pe noi înşine, Martínez, în baza unei armonioase structuri personale filosofice, ne îndeamnă să îi cunoaştem pe cei care au reuşit să urce către piscul geniului uman. După parcurgerea acestei radiografii a gândirii acestor cinci mari personalităţi, ne descoperim, cu uimire, propria esenţă: „rămânând Iacov singur s-a luptat Cineva cu dânsul până la revărsatul zorilor” (Geneza 32:24).

Prefaţă de Romeo Niram la cartea „Pentagonul” de Hector Martinez Sanz, Ed. Niram Art, Madrid, 2010

Anunțuri