Marlena Braester – «Absens. Alphabet poétique. Alfabet poetic»

de Marina Nicolaev

Mai multe info: ACUM / Romania Libera

La începutul anului 2009, Editura Vinea a editat în colecţia Vinea Internaţional sub coordonarea Ioanei Ieronim, volumul de versuri bilingv francez-român «Absens. Alphabet poétique. Alfabet poetic» al poetei Marlena Braester.

Marlena Braester

Marlena Braester

Absolventă a Facultăţii de filologie din Iaşi şi doctor în lingvistică în 1991 la Université de Paris VIII, Marlena Braester este preşedinta Asociaţiei scriitorilor israelieni de expresie franceză şi membră în Comitetul director al Centrului de Cercetări privind Poezia Francofonă contemporană a Universităţii din Haifa (CRPFC), fiind coordonatoarea Atelierului de traduceri poezie. Este redactor-şef al cunoscutei reviste « Continuum » al Uniunii Scriitorilor Israelieni de limbă franceză şi membră în Comitetul director al redacţiei revistei Centrului de Cercetări privind Poezia Francofonă «Poésie et art», publicaţii pe care le-am întâlnit în fiecare an la Saloanele revistelor francofone de la Paris, unde de altfel, am avut deosebita onoare să o cunosc.

Este cunoscut de-altfel că dintre obiectivele literare ale Marlenei Braester fac parte promovarea si traducerea creaţiilor lui Benjamin Fondane, Amos Oz, Ronny Someck ş.a.
Dintre traducerile realizate de Marlena Braester amintim: Catherine Durandin, «O moarte românească», roman, Galaţi, Ed. Porto-Franco, 1993 (traducere din franceză în română: «Une mort roumaine», Paris, Ed. Guy Epaud, 1988); Amos Oz, «Să nu pronunţi: noapte», Bucureşti, Ed. Univers, Romanul Secolului XX, 1997 (traducere din ebraică în română אל תגידי לילה); Amos Oz, «Cutia neagră», Bucureşti, Ed. Univers, Romanul Secolului XX, (traducere din ebraică în română קופסה שחורה – La boîte noire), 2002 ; Ronny Someck, «Constat de beauté», Ed. Phi, 2008 (traducere din ebraică în franceză) ; Raquel Chalfi, «Caméléon ou le principe d’incertitude», Ed. L’arbre a Paroles, 2008 (traducere din ebraică) ; Miron C. Izakson, «L’homme connaît toute nostalgie», poèmes, trad. par Colette Salem, Isabelle Dotan, Marlena Braester et Michel Elial, éd. Caractères, 2008 (traducere din ebraică în franceză).

Veţi întâlni creaţia poetică a Marlenei Braester editată deja în volumele: «La Voix, Elle», poèmes, Paris, Ed. Caractères, 1993; «Absens», poèmes, Paris, Ed. Caractères, 1996; «Oublier en avant», poèmes, Ed. Jacques Brémond, 2002: Premiul Ilarie Voronca (Rodez, France, 2001) ; «Pjesme», Zagreb, Croatian P.E.N. Center Publisher, 2005; «La lumière et ses ombres», poèmes, Ed. Jacques Brémond, 2006: Premiul « Hélène Jacques-Lerta» (Clermont-Ferrand, France) ; «Uitarea dinainte » (traduction en roumain de Oublier en avant), ed. Vinea, Bucureşti, 2007; «Désert aveugle» (carte bibliofilă ilustraţia Irene Scheinmann), poèmes, Ed. Transignum, Paris, 2008; «Absens», (traducerea în română a volumului «Absens»), poeme, ed. Vinea, Bucureşti, 2009; «Presque-v’île», poeme, în curs de apariţie 2009, Ed. Caractères, Paris; «Lichkoah et ma ché’ykré» (לישקוח את מה שיקרה) (traduction en hébreu de «Oublier en avant»), poeme, în curs de apariţie Tel Aviv în 2009, Ed. Even Hoshen.
De asemenea, poemele Marlenei Braester au fost publicate în următoarele antologii: «Livre pauvre, livre riche», anthologie établie par Daniel Leuwers, Ed. Gallimard, France, 2008 ; «Poésies de langue française. 144 poètes d’aujourd’hui autour du monde», anthologie établie par Stéphane Bataillon, Sylvestre Clancier et Bruno Doucey, Collection «Anthologie Seghers», Editions Seghers, France, 2008 ; A sea of voices – «Women poets in Israel», Edited by Marjorie Agosin, Sherman Asher Publishing, USA, 2008; « La voix de la Méditerranée » – Anthologie établie par Maithé Valles-Bled, Editions Clapas, France, 2008 precum şi în « Ultima generaţie, primul val », Muzeul Literaturii Române, Bucureşti, 2005.

Marlena Braester este invitată la numeroase festivaluri internaţionale de poezie din Belgia, Franţa, Italia, Spania, USA, România etc.
Este de menţionat că poemele sale au fost la rândul lor publicate în engleză, arabă, spaniolă, italiană, portugheză, croată, rusă, ebraică şi bineînţeles, română.

În anul 2003, Marlena Braester a fost decorată de către guvernul Franţei cu distincţia Ordre des Palmes Académiques în grad de Chevalier.
Les Palmes Academiques au fost instituite iniţial în 1808 de Napoleon, iar în anul 1955 au devenit prin decret, Ordre des Palmes Académiques având gradele de Chevalier, Officier şi Commandeur, oferindu-se atât la nivel naţional cât şi internaţional, unor personalităţi contemporane de excepţie, pentru servicii aduse culturii franceze.
În 2009, Marlena Braester a primit în cadrul Ambasadei României din Tel Aviv, premiul Fundaţiei culturale „Haim şi Sara Ianculovici” care se oferă pentru « descoperirea, recunoaşterea, încurajarea şi recompensarea autorilor şi creatorilor de limbă română, originari din România ».

Traducerea în limba română a volumului «Absens. Alphabet poétique. Alfabet poetic » este realizat de Marlena Braester, iniţial versurile fiind compuse în limba franceză. Volumul original, deja publicat în Franţa, este «Absens», poèmes, Paris, Ed. Caractères, 1996.

Un text compus într-o altă limbă decât cea maternă păstrează o prozodie particulară dar capătă o altă sonoritate în traducerea sa ulterioară, indiferent cine o realizează. Marlena Braester a încercat prin propria traducere să refacă tot acest eşafodaj al originalului pe care şi l-a propus într-un ritm cât mai apropiat de cel iniţial. Şi aceasta este artă, pentru că Marlena Braester ne propune în primul rând, prin «Absens. Alphabet poétique. Alfabet poetic » un concept estetic asamblat în mesajul final «Nihil sine Arte» : «Nimic fără Artă».

Ce este «Absens. Alphabet poétique. Alfabet poetic» ? Înainte de toate, reprezintă un cod imuabil sentimental într-un spaţiu atemporal al Intimului. Însuşi sensul titlului din limba latină «Absens» propune devoalarea implicită a unei o anumite atitudini interioare în relaţia interumană şi se sugerează, de-o manieră literar-stilistică abordarea, analiza de la A la Z a factorului generator dintr-un anume absenteism printr-o lipsă cronică de participare afectivă la interioritatea cuplului.

Versurile în limba franceză au calitatea de a fi elaborate perfect pe o structură minimalistă, metagrafică, într-un proces conştient de amplificarea stărilor sau/şi contextului, printr-un vector kladologic atent dozat interlocutorului imaginar.

Modalitate deloc simplă de a-l percepe şi motiva ideatic pe Celălalt de lângă tine cu tot angrenajul său existenţial, scenografia sentimentelor ce nu se pierd invariabil în desuet, de a-i imprima ritmul tău interior spre o metamorfoză incertă, pasivă, latentă, pentru că «L’equilibre n’est qu’une ligne/qui les sépare/-il n’est pas dans cette parole» – «Echilibrul nu e decât o linie/care le separă/-el nu e în cuvântul acesta.» (T)

Există o resemnare aproape patologică în toată această imposibilitate de a comunica, prin spaţiul mărit brusc în arhitectura cuvintelor dintre două respiraţii, până la disperare: «Et cette maison que n’habitent que des murs/blancs –le temps traverse les murs/Chambre./Des éclats d’ombre dans les coins. /Ombres et respirations.» – «Şi casa asta nelocuită/decât de pereţii albi/– timpul traversează pereţii -/cameră – cioburi de umbre prin colţuri/umbre şi respiraţii/» (C). Singurătatea se materializează de-a lungul pereţilor, creşte malign ca într-un tablou de Giorgio de Chirico, deformându-se, căutând un spaţiu delimitat metafizic unde obiectele nu mai au aceeaşi funcţionalitate, împrumută angoasa celor care au trecut prin ele, le-au atins. «Se taisant-/silence panique/s-accrochant aux mots prononcés./ Aucune trace de son; visage figé; dans l’air,/nul écho de voyelle, nulle syllabe ne s’atarde» – « Tăcând,/tăcere-panică,/agăţându-se de cuvintele pronunţate déjà./Nici o urmă de sunet».

Emoţiile au inerţia lor, o autonomie tragică, îşi modifică singure structura, se absorb în propria plasmă conceptuală: «La nuit qui monte en nous, dit-il, /nous y sommes noyés.» – «În noaptea care creşte în noi, spunea,/suntem ca înecaţi». (F). Sentimentele se repliază în propriile cavităţi atemporale «Réveil des rythmes, le matin./Chaque rythme se regarde dans une miroir convulsif./La nuit se retire dans les rides de son visage.» – «Dimineaţa se trezesc, unul câte unul, ritmuri. /Fiecare ritm se priveşte în oglindă/spasmodic./Noaptea se trage în ridurile chipului.» (M), sentimentele se îmbracă în convenienţele de zi cu zi, devin aparent opace, «Plus près de lui car c’est l’heure ou il n’apparait pas » – « Mai aproape de el fiindcă e ora la care nu apare» (W)

Chiar dacă interioarele absorb personajele, dezvoltându-se paradoxal o claustrofobie şi necesitate atroce a doar unuia vis-à-vis de celălalt, enigmatică şi indisolubilă dependenţă, exteriorul la rându-i, devine brusc traumatizant «Dans la foule je ne vois que lui./Je commence a voir.» – «În mulţime nu-l văd decât pe el./Încep să văd.»(P)

Spaţiul transfigurat dintre El şi Ea poartă mătasea veche, greoaie a nostalgiei, se decupează din infinit, materializând sinarmonic sunete dislocate desemnelor.
La început a fost Cuvântul. Strigătul a devenit formă concretă de exteriorizare, de exorcizare a singurătăţii: «Cri: des cri dans le cri dans le cri/devenu si aigu-transparent que l’aube y point./Il part. Sans cesse. Immobile, pendant des heures./ Derrière lui, jusqu’au loin, la nuit mord.» -«Strigăt: strigăte în strigăt în strigăt/devenit atât de înalt-transparent încât în el mijesc zorii./El pleacă. Încontinuu. Imobil, ore întregi./În spatele lui, noaptea muşcă până în depărtare.» (L)

În prefaţa volumului «Absens. Alphabet poétique. Alfabet poetic» Eric Brogniet precizează că «Acest poem dramatic posedă o unitate de ton şi un raport între limbaj şi vizual care îl predestinează punerii în scenă, teatrului».

Volumul este unitar, un tablou în alt tablou în alt tablou în care personajele sunt aceleaşi, privite însă de fiecare dată dintr-un alt punct de perspectivă metafizic din structura polisemică a Eului, distingându-se prin ontologia experimentală propusă. Poemele sunt impregnate polifonic în relevarea Eului, acordă un privilegiu armonic părţii întregului, respectându-se principiul «pars pro toto» din acest efect stilistic obţinut.

Marlena Braester conferă volumului său de versuri «Absens. Alphabet poétique. Alfabet poetic» un caracter afectiv rar întâlnit, acesta devenind un pact sentimental in-extenso realizat cu o sensibilitate traumatizată/traumatizantă reală.

Prin acest nouă carte oferită, iată, în ediţie bilingvă, Marlena Braester construieşte printr-un întreg apanaj creativ structura organică a punerii în scenă a Intimului, reuşind ca efectele sale stilistice să aibă o sorginte originală prin forţa şi simplitatea lor, creaţia sa fiind perfect ancorată într-o deschidere culturală ce aparţine strict universalităţii.

«Absens. Alphabet poétique. Alfabet poetic» reprezintă pentru Marlena Braester, casa primitoare a sufletului său cu ferestrele deschise dintotdeauna spre limba română.


Anunțuri