Interviu cu Redactorul-sef al revistei culturale SISIF, Cristina Licuta, de Eva Defeses

Cristina Licuţă este redactor-şef adjunct şi membru fondator al uneia dintre cele mai citite reviste de pe internet. Este vorba de revista Sisif (http://www.sisif.ro), revistă care a apărut la Craiova în 2002.

Cristina Licuta

Ai terminat Facultatea de Litere din Craiova. Erai încă studentă în anul 2 cînd a apărut primul număr al revistei Sisif. Cum s-a născut ideea unei reviste virtuale?
Intr-adevar, eram inca studenta la vremea cand a luat nastere ideea unei reviste virtuale. Ideea nu mi-a apartinut, eu am fost prima care a sustinut-o insa. Ideea ii apartine colegului meu de facultate si amicului meu Petrisor Militaru. Am fost colegi de grupa in perioada facultatii si tot citind revistele culturale existente ne-am dat seama ca totul era mult prea batranesc pentru noi. Apoi Petrisor s-a gandit la o revista virtuala si impreuna, intorcandu-ne in fiecare seara de la facultate, am gandit formatul revistei. Asta se intampla prin octombrie 2002, pe bulevardul ce uneste Universitatea de gara din Craiova. Apoi am vorbit si cu Ciprian Stoicea, celalat membru fondator al revistei si am inceput sa ne gandim care ar putea fi oamenii pe care sa ii aducem langa noi. Am gasit si webmaster si am inceput lucrul. A, si, foarte important, la mijlocul lunii octombrie am primit un calculator.

Ce ne poti spune despre colectivul Sisif?
Suntem 3 membri fondatori dupa cum am spus, dar redactia Sisif este alcatuita din mai multi oameni. La inceput am fost sase oameni. Intre timp au mai plecat unii, au mai venit altii. Nucleul a ramas insa. De curand, am mai facut ceva modificari si in redactie. Acum suntem 10 in redactie, dar avem si Formula de acum este insa, cred eu, una de cursa lunga.

Vorbeşte-ne despre noul format Sisif.

Cred ca am simtit cu totii nevoia unei schimbari. Am avut o pauza mai mare, in care abia am reusit sa scoatem 2 numere si astfel ne-am hotarat sa schimbam formatul. Siteul este inca in lucru, designul nu este definitivat, dar vom defila asa o vreme pana vom face rost de un designer.

Cum ai ajuns în Braşov?
La inceput in Brasov am ajuns cu masina, prin 1998. In iunie 2004, am revenit in Brasov, dar cu trenul. Intr-o zi de vara, in curtea inspectoratului craiovean, am dat cu banul. Eram cu Petrisor langa mine. El mi-a dat o moneda de 500 de lei vechi. Apoi, la sfarsitul lui august, am venit in Brasov cu masina, cu catel si purcel dupa mine, namely cu pc-ul, muzica si cartile esentiale din biblioteca personala.

Cît de greu este să urmezi un masterat în Braşov şi să lucrezi cu oameni împraştiaţi în toate colţurile ţării la o revistă care apare în Craiova?
La inceputul venirii mele in Brasov a fost mai greu. Dar nu am fost singura care a plecat din Craiova dupa terminarea facultatii. Practic, acum in Craiova nu mai sunt decat Petrisor si Ciprian, restul redactiei este in toata tara. Avem colaboratori si din Anglia, Japonia, America. De peste tot. Cat de greu este nu se poate spune. Nici prea greu, nici prea usor. Dar cu rabdare si umor o duci la capat.

Ce anume ţine la un loc colectivul revistei Sisif?
Cred ca ar trebui stiut ca nimeni de la sisif nu primeste bani pentru ceea ce face. Cu totii ne-am antrenat benevol in acest proiect. Facem cu totii aceasta revista pentru ca ne place si pentru ca ne da speranta ca totul nu este atat de damnat pe cat pare. Si pentru ca, in definitiv, are sens!

Ai putea să explici : Domnişoara Christina coboară zilnic la Olimp. Venise de la Gaudeamus. Asearã vorbea cu încantare despre Novecento şi despre confuziile din copilărie: rana şi hrana. Vorbea despre noutăţile din târg… Eternele noutăţi.
Ah, te referi, binenteles, la ce este postat pe Sisif la redactie. Probabil ca unele lucruri trebuie sa ramane inca nespuse. Este, sa spunem, o poezie dedicata mie. Prima in care m-am regasit.

Ce planuri de viitor ai ?
Uneori cred ca nu eu am planuri cu viitorul. Cine e in fond viitorul asta? Sa vedem ce planuri are el cu mine. Inainte de toate sa termin masterul daca nu ma razgandesc intre timp si ma marit. ; )) Cu viitorul, bineinteles.

Nu simţi nevoia să dai Braşovului ce ai dat şi Craiovei? Adica o revistă.
Nu cred ca revista pe care am facut-o, impreuna cu prietenii si colegii mei din Craiova, a fost si este a Craiovei. A fost o simpla intamplare ca ne aflam in Craiova. Si sa nu uitam ca Sisiful este o revista virtuala, deci accesibila tuturor, indiferent de loc, indiferent de natie, de facultatea pe care o urmeaza, de profesorii pe care ii au. Mi-ar placea, in schimb, sa scot o revista in format scris. Asta ar fi o alta provocare. Dar pentru asta ai nevoie de oameni cu care sa pornesti din nou la drum. Iar oamenii de incredere sunt greu de gasit.

Anunțuri