George Roca, redactorul revistei AGERO în dialog cu Eva Defeses: De fapt, nu numai cititorul te judecă, ci şi autorii. Dacă nu-i satisfaci, te părăsesc amândoi!

Niram Art 9

George Roca

George Roca

GEORGE       ROCA  – (n.1946, Huedin,  România). Scriitor român din Australia; poet,  jurnalist, om de teatru, important creator de mediu cultural, editor de publicaţii   de   cultură.   Biografie   profesională   de „scriitor   american“:   actor,   consultant   în   turism,  filolog,                 fotoreporter      „freelancer“,       traducător, jurnalist.   A    condus   revista   de   cultură   „Spirit Românesc“ (Sydney, Australia) şi a contribuit în mod hotărâtor la conservarea „spiritului românesc“ în ţara de  la  Antipozi.  Cărţi   reprezentative:  „Orizonturi albastre“, „Dincolo de orizont“, „Epoca Ştefaniană– o interpretare arhitecturală“.

Eva Defeses: Stimate domnule George Roca, sunteţi de mai mult timp, mâna din spatele multor articole  şi elemente de  grafică  apărute  până  acum în revista  de  cultură românească   AGERO din  Germania.  Scriitori,  poeţi, pictori, fotografi v-au trecut pâna acum prin mână şi au  beneficiat de talentul şi compentenţa dumneavoastră profesionala pentru a-i promova sau face cunoscuţi. Cum ati ajuns să colaboraţi cu revista Agero?

George Roca: Fără nici o modestie pot să vă spun că la revista Agero sunt şase mâini care „butonează” de zor şi lucrează la publicarea multor articole primite de la corespondenţii noştri. Mă refer la membrii echipei de redacţie: Melania Cuc, Lucian Hetco şi subsemnatul. Şase  mâini care lucrează  cu dăruire pentru a prezenta cititorilor articole atrăgatoare şi interesante, însoţite de fotografii inedite. Într-adevăr eu mă ocup cel mai mult de partea grafică, design  şi  prezentare. Cum  am  ajuns  la  Agero?   La început  am  fost corespondent,  apoi  am  fost  solicitat  să  fac  parte din  redacţie. Aveam  o oarecare experienţă şi am acceptat cu plăcere. Încet, încet m-am acomodat cu colegii mei şi rezultatele au început să apară. Am ajuns în unele perioade la peste şase mii de accesări pe zi. Unii mai sceptici vor zice „bine, bine, dar unii accesează adresa de net din greşeală, alţii doar îşi aruncă privirea asupra titlurilor şi pleacă…” Aşa o fi, şi chiar dacă ar fi aşa, o bună parte din aceştia se reîntorc de curiozitate sau le spun altora despre revista noastră. Cautăm să avem o grafică atrăgătoare, complexă şi să prezentăm articole cât la variate ca tematică şi structură.

Eva Defeses: Dumneavoastră vă ocupaţi exclusiv de partea literară  şi artele frumoase? De ce aţi ales acest segmente?

George Roca: De partea literară ne ocupăm toţi cei trei membri ai redacţiei, de „artele frumoase” ma ocup doar eu. De ce? Pentru că mă pricep şi pentru că îmi face o deosebită plăcere. De aproape un an am introdus la revistă câteva segmente noi. La început au fost cele de poezie, apoi istorie, urmate de „umor şi caricaturi”. Văzând că avem  succes (am publicat şi eu câteva  caricaturi personale) ne-am propus să  construim un  segment  de „arte frumoase”. L-am numit „Simeza Agero”.

Eva Defeses: De când există în revistă proiectul SIMEZA, de prezentare a  artiştilor plastici  români de pretutindeni  şi cum s-a  ajuns  ca  artele frumoase să aibă o pondere destul de mare în revista Agero, în contextul în care multe reviste de cultură din România conţin foarte puţine articole despre artă?

George  Roca:  Proiectul „Simeza  Agero”  a  fost  conceput  de mine şi Lucian Hetco la sfârşitul anului 2006. Am considerat că este necesar să oferim spaţiu de prezentare unor artişti care nu au website-uri, sau pe unii (chiar dacă au), să îi face cunoscuţi cititorilor noştri.  „Simeza Agero” conţine   imagini  fotografice  cu   lucrările  unor  artişti plastici români contemporani,  însoţite bineînţeles de o fişă de prezentare a autorului. Aceştia sunt pictori şi sculptori talentaţi care ne bucură că au luat legătura cu noi şi că ne-au oferit prilejul să le găzduim imaginea lucrărilor pe site-ul Agero. Munca nu  e uşoară dar aduce satisacţii. Imaginile trebuiesc îmbunătăţite, tăiate la mărime, apoi alcătuită fişa de prezentare cu cât mai multe detalii. Munca e migăloasă,  ia timp dar merită! Mai ales că sunt mulţumiţi  şi  satisfăcuţi  atât  artiştii  cât  şi  cititorii.  Noi  facem  această muncă benevol, prin voluntariat aşa că o facem din plăcere şi de aceea nu precupeţim efortul pentru a crea o lucrare de calitate.

Eva  Defeses:  Câţi  artişti  aţi  găzduit  până  acum  în  paginile  revistei dumneavoastră? Bazându-vă pe contactele pe care le-aţi avut cu ei, cum vedeţi dumneavoastră arta  românească contemporană şi cum credeţi ca este văzută în Europa?

George  Roca:  Vorbind de creatorii de frumos pot să  vă  spun că am prezentat până acum 14 artişti români, dintre care 12 pictori şi 2 sculptori. Arta românească contemporană este în plină înflorire. Trebuie doar să o facem cunoscută şi celor din afara perimetrului  naţional.  Mulţi străini  rămân uimiţi  şi încântaţi  când au tangenţă cu aceasta.  Am să vă dau câteva exemple de artişti români talentaţi care nu locuiesc în prezent în România dar duc faima acesteia acolo unde sunt stabiliţi: Romeo Niram„face valuri” în Portugalia, Spania, Germania, Israel, Rodica Iliescu în Franţa, Japonia şi Canada şi Geo Goidaci în Germania, Italia şi Grecia. Depăşind hotarele europene nu pot să nu îi menţionez pe Iuliana Săsărman în Statele Unite la New York şi pe Radu Satcău la Melbourne în Australia. M-am referit aici strict la cei care i-am prezentat la „Simeza Agero”.  Sunt convins  că  mai  sunt  mulţi  artişti  talentaţi  originari  din România răspândiţi pe  mapamond. Ne mândrim şi cu artiştii din ţară prezentaţi  pe site: Melania Cuc, Victoria Fătu-NalaŃiu, Alina Paraschiv, Maria Olteanu, Cătălina Codreanu, Stela Şimon, Eugen Evu, Victoriţa Duţu şi Cristina Oprea. Arta tuturor celor prezentaţi mai sus nu poate să nu aducă faimă şi aprecieri la adresa românilor.

Eva Defeses: Ştiu că sunteti iniţiatorul mai multor reviste electronice înAustralia, dedicate tot culturii româneşti. Cu ce scop le-aţi înfiintat?

George  Roca:  Am avut până acum trei reviste  româneşti  pe internet: „Rexlibris”, „Prolibris” şi „Paradox”. Din păcate toate au  sucombat din lipsă de web masters. Scopul înfiinţării  lor a  fost promovarea literaturii române în spaţiul virtual.

Eva Defeses: În revista Agero se publica exclusiv în  limba  română  sau există şi o variantă  în limba  germană,  pentru a putea oferi  accesul la cultura românească şi germanilor?

George  Roca:  Revista  Agero,  este  o  revistă  cu  precădere  în  limba română, dar are o secţie şi în limbi străine. Acolo sunt publicate lucrări ale românilor care sunt scrise sau traduse şi în alte limbi.

Eva Defeses: Revista Agero a început ca o publicaţie electronică locală, însă acum este deja cunoscută în multe ţări. V-aţi gândit şi la o ediţie pe hârtie, destinată românilor şi germanilor din Stuttgart?

George Roca: Revista Agero a fost concepută la început de iniţiatorul ei, Lucian Hetco, ca o publicatie  electronică a asociaţiei germano-române din Stuttgart sub forma unui buletin de informaţii comunitare. Cu timpul a evoluat şi s-a transformat într-o solidă şi valoroasă revistă de literatură şi artă. Desigur corespondenţii sunt români de pretutindeni. Mai serveşte totuşi obiectivele şi proiectele asociaţiei „Agero” din Stuttgart.

Când am venit eu în colectivul de redacţie revista era deja bine conturată şi cunoscută. O ediţie tangibilă nu avem în proiect, dar în schimb suntem în tratative cu câteva edituri pentru a scoate anual volume antologice cu cele mai bune lucrări apărute în revista Agero. Acestea vor avea forma unui  almanah  şi  vor  fi  prezentate  în  mai  multe  tomuri.  Depinde  de finanţare şi dacă vom găsi sponsori.

Eva Defeses: Sunteti o personalitate multitalentata, jurnalist, fondator de reviste, scriitor, poet, actor, fotograf.  Care este totuşi forma de artă  pe care o preferaţi sau care vă fascinează cel mai mult?

George  Roca:  Mulţumesc  pentru laude şi promovare!  Sunt prea multe „calitaţi”  enumărate  mai sus!  Unele  dintre  ele  au   devenit  calităţi dormante, sau de arhivă, precum actoria, poezia, fondare de reviste… Am ramas cu scrisul şi cu fotografia.Vorbind de fascinaţie, pot să vă spun că încă din copilărie m-au fascinat toate artele. Am încercat chiar şi pictură şi  sculptură. Păcat că ziua are doar 24 de ore! Păcat! Întotdeauna sunt în criza de timp liber. Cel mai mult îl  consum editând şi promovând articole noi la revista  AGERO. Aceasta a devenit „liebling-ul” meu. E o satisfacţie enormă sa descoperi noi (sau chiar  necunoscuţi) producători de literatură şi artă, să-i faci să iasă la suprafaţă, să prevaleze, să-i etalezi cititorului cu ce au ei mai bun. O mare satisfacţie! Să-i vezi că se bucură cu toţii, atât producătorul cât şi cititorul.

Eva Defeses: Care sunt calităţile pe care credeţi că ar trebui să le aibă un jurnalist al unei reviste de cultură?

George  Roca:  În primul rând trebuie să aibă suflet şi inimă.  Să înţeleagă ce vrea cititorul. Apoi să fie la zi cu realitate  înconjurătoare, să înţeleagă atât doleanţele producătorului de  frumos sau de informaţie  scrisă cât şi cele ale cititorului.  De  fapt,  nu  numai  cititorul  te  judecă,  ci  şi  autorii. Dacă  nu-i satisfaci, te părăsesc amândoi!

Eva Defeses: Ce proiecte de viitor aveţi, în legatură  cu promovarea  culturii româneşti în Australia, unde locuiţi şi în Germania, unde este fondată revista Agero?

George Roca: Proiecte de viitor? Am multe! Numai timp să am… Vreau să îmi public lucrările. Am materiale pentru vreo  cinci cărţi.  Vine şi vremea lor! Mulţi  mă întreabă ce cărţi  am publicat. Puţine  şi subţirele  răspund eu! Dar promit că vor fi şi mai consistente: o carte de eseuri, una de jurnalistică, una de interviuri şi poate câteva de povestiri, poezie şi umor. Românii din Australia sunt însetaţi de cultură. Abia aşteaptă să mai apară ceva scris în limba română. Referitor  la promovarea  culturii  româneşti în Germania,  ce  să  vă  spun? Germania  şi  România  sunt  în Europa.  Atâta  timp   cât mi  se  va  oferi posibilitatea voi crea (chiar de aici de la Sydney! sic!) punţi de legătură între cele două naţiuni. Desigur că nu voi uita nici cultura românilor din Australia.

Anunțuri